Dalia Octavia Pusca

“The Barber of Siberia” - “Sibirskiy tsiryulnik”
Regia: Nikita Mikhalkov

De ce a facut-o, in clipa asta si cu datele unui muritor de rand, nu voi si nu pot sa stiu… De fapt, n-am chef sa-mi bat prea tare capul pentru ca instinctul meu nemuritor imi spune ca in viitor cainii credinciosi or sa-i ramana la fel de fideli, maidanezii vor latra la fel despre politica, afaceri si familie, presupusii si realii dusmani vor continua jihadul sau simplele rebeliuni. Toate cu acelasi rezultat: tot acela… Adica, nimic nou.

Reactie la post-ul lui Iuleka.

EA este cafeaua…
EA tocmai l-a gasit pe acel EL, singurul care stie cum s-o trateze, cum s-o mangaie, s-o soarba si s-o absoarba. Si EL are nevoie de EA, asa cum EA are nevoie de EL.

EL a ajutat-o sa inteleaga pentru prima data ca este si ce inseamna sa fie Subiectul.
EL i-a dat puterea de a se descoperi, de a se vedea pe primul plan si, pana la final, de a vorbi despre sine la persoana I.
EL a facut-o sa simta diferenta dintre a supravietui si a trai, dintre simplul verb “a fiinta” si completul nume “fiinta”, in plenitudinea existentei ei terestre si astrale.
Iar cafeaua este… femeia, asa cum poate fi si barbatul din fiecare, copilul din noi sau viata insasi…
La inceput m-a intrigat, ca pe toti, o falsa problema: cine e EA? Dar mai trist e altceva pentru mine: cine este EL?
EL e mai greu de gasit…

Explicatii suplimentare:
Profesorul de romana din liceu ne incuraja sa scormonim adanc prin straturile si substraturile operelor literare. Ajungeam cu ideile atat de departe, incat glumeam pe seama unora dintre ele si ne dadeam seama ca sensurile gasite de noi depaseau cu mult ceea ce autorul a vrut sa spuna de fapt…
Pe de alta parte, ma amuza uneori sa citesc post-uri ale colegilor bloggeri si comentariile altora la “creatiile” lor. Ma amuza in special cat de in serios o iau unii, de unde pornesc altii si unde ajung sau cum cauta si gasesc explicatii, “adevaruri” absolute, fara legatura cu subiectul sau fara sa atinga esenta a ceea ce a vrut sa spuna de fapt autorul…Cam ca la ora de romana, doar ca multora le lipsesc inocenta, bucuria si bunele intentii… Intr-un fel nu ma mira acest “cenaclu blogger-ar” al adultilor, seamana mult cu Uniunea scriitorilor
Dar sa revin la subiect: un post al lui MORAR, care mi-a placut la nebunie si m-a inspirat intru comentarea lui ca la ora de romana Si am facut-o aici mai ales pentru ca, habar n-am de ce, la Mihai pe blog nu mai gasesc pagina unde as putea sa-mi dau cu parerea si sa-i spun eu omului ce a vrut de fapt sa scrie

Intotdeauna oamenii se caciulesc la usa medicului. Ca esti presedinte de tara sau maturator de strada, ajungi intotdeauna cu coada intre picioare la doctor, cu buzunarul golit si demnitatea (macar putin) pierduta. Iar medicii, prin atitudine, nu ne iau doar banii sau demnitatea, ci si speranta de viata.
Nu ma incapatanez sa acuz exclusiv si nefondat, dar observ. Nu vreau sa nu recunosc si exceptiile, dar semnalez trista regula.
Daca nu aveam sansa sa realizez doi ani o emisiune medicala in direct, cu invitati medici de marca, poate ca revolta mea ar fi fost si mai apriga. As fi ipocrita sa nu recunosc: intr-adevar, exista si oameni printre oameni!
Chiar si asa, medicii foarte buni din spitale sunt distrati si apucati, sunt asaltati si preocupati de zece pacienti deodata. Apoi, in timpul liber, sunt capiati sa ajunga la centrele particulare si orele suplimentare si extenuante din care traiesc cu adevarat. Si e de inteles! Isi mai dedica atentia conferintelor sau pregatirilor din strainatate, fara de care n-am avea acum oameni care sa practice laparoscopii, artroscopii sau sa faca transplaturi de organe…Si e de apreciat!

Buni sau rai, cu motivatii explicabile sau nu, toti sunt insa greu accesibili. La consultatie esti fericit daca ti se acorda zece minute. Atentia distributiva si spontaneitatea trebuie bine exersate de acasa, altfel risti sa pleci fara sa te dumiresti macar de ce anume suferi… Etapele unei endoscopii riguroase sunt sarite in viteza (fara anestezie e mai hazliu), iar asteptarea de doua ore pana la sosirea doctorului, intarziat bineinteles, iti roade stomacul mai rau decat ulcerul in sine. Exemplele pot continua, le stim cu totii pe propria piele. E clar, sistemul e dat peste cap, dezorganizarea si goana dupa bani sporesc confuzia.

Dincolo de sistem si lipsuri insa, pacientul infrant de boala merita un zambet sau macar mai multa atentie pe parte strict medicala. E un cerc vicios, iar vina nu e de o singura parte.
Totusi, orice ar spune personalul din clinici si spitale, sa fii om si sa vrei sa ajuti tine exclusiv de caracterul fiecaruia, de fondul interior. Batranul sau tanarul deja cocosat de boala si probleme materiale n-ar trebui sa plece de la doctor cocosat si de prea multa umilire.

Adica, sa ai motive sa gandesti frumos.
M-a provocat cu ceva timp in urma Vali.
In clipa asta, daca as vrea sa glumesc amar, as spune:
- pentru ca reflectorul spart aseara nu m-a lasat oarba sau handicapata in alt mod, pe viata;
- pentru ca, de curand, nu am ales pe cineva nepotrivit pe termen nedefinit sau chiar pe viata;
- pentru ca, desi unii oameni isi nedreptatesc prietenii, macar intelepciunea sau logica sigur vor reface legatura dintre ei pe viata;

Si, pentru ca n-am chef sa glumesc, as spune:
- pentru ca aseara, cand a nins in Bucuresti, mi-am adus aminte cum mama, cand eram copil, ma lua din pat in brate si ma ducea la fereastra sa-mi arate o minune;
- pentru ca mai sunt pe lume oameni carora le place si isi gasesc ragazul si nevoia sa mearga vara la tara;
- pentru ca, de cate ori imi doresc, chiar nu s-a intamplat sa nu reusesc. Incetul cu incetul, pe viata.

Si… inca un motiv paradoxal de a “gandi frumos”, dar la modul cel mai trist, ironic al sortii: pentru ca oricat am vrea si am intelege sa fim de dreapta, Romania de azi nu ne lasa sa nu ne ducem putin in stanga. Pe unii, mai simtitori… Am inteles de ce prieteni foarte buni, declarati de dreapta, au fost surprinsi sa se gaseasca usor in stanga. Daca ar intelege si cei ce ne conduc si ne mai citesc din cand in cand bloggurile sau mai merg cateodata pe strada, printre “muritori”… Dar nu au cum, de ar fi, nu s-ar mai povesti
Povestiti-va totusi din cand in cand, naiv, de ce e pe lume frumos.

(14 dec. 2007)

Om fi noi fraieri, dar prosti nu suntem! Cativa extremisti italieni - instigati special sau de capul lor - au reusit sa puna pe foc o intreaga natiune italiana, asa cum mai putin de un procent din romanii din Italia au reusit sa atraga anatema asupra unui intreg popor roman.
S-a uitat de catre toate partile esenta: pentru criminali exista deja legi! Daca asta era esenta, desi nu cred..

In trei zile am aflat de cazuri de romani batuti pe strada, impuscati sau expulzati pentru incalcarea codului rutier! Iar fenomenul e lasat sa se dezvolte. E obsolut clar ca s-a ajuns la xenofobie, la incalcarea drepturilor omului si a conventiilor existente si… inca inexistente. Italia intreaga greseste, voit sau nu! Iar ai nostri se cacaie sa ia o atitudine clara! Vorba lu’ Cristoiu, patim ce patim pentru ca suntem fraieri, noi si ai nostri reprezentanti! Sunt curioasa ce va face Tariceanu azi la Roma. Legea pentru expulzare a ramas blocata in Parlament, in timp ce prefectii semneaza incontinuu decrete de repatriere…

Este la mintea cocosului ca niste oameni de acolo s-au folosit de un incident izolat sa-si faca propria agenda politica, au fost sprijiniti de niste extremisti fanatici sa faca valva, sa instige si sa pacaleasca si pe altii… Adica italienii nu omoara, nu violeaza, nu fura? Este stiut ca retelele de gainari sau prostitutie ale romanilor nu pot functiona fara ajutorul retelelor vechi ale mafiei italiene… Iar de astia aproape ca nici nu se aminteste, sunt date exemple ale unor cazuri izolate si exceptionale. In timp ce lucrurile bune se uita complet. Deja in Italia nu mai e vorba de infractionalitate, a lor sau a noastra, s-a trecut la “o problema a imigratiei” in general… Si iar se uita esenta… Sau care e esenta?Luati de aici blog formator de opinii, cu mii de comentarii pe articol postat de Beppe GRILLO, actor de comedie, printre altele initiator de miscari sociale contra propriilor politicieni, el insusi un fenomen, un soi de Michael Moore mai coleric al Italiei… Mergeti neaparat pe varianta in limba italiana a blogului.
Ce se observa din tot ce e scris acolo? Ca oamenii aia au aproape toti ceva cu fenomenul imigratiei, intr-un fel sau altul, inclusiv Beppe Grillo… Ca toti au ceva contra propriilor guvernanti… Ca unii sunt intr-adevar xenofobi cu state de plata sau prosti de dau in gropi… Ca foarte putini inteleg sau vor sa inteleaga cu adevarat fenomenul si rolul fraierilor astora care vin la ei sa faca munci denigratoare pe care italienii nu le-ar face in veci si, in plus, pe bani jignitor de putini! Din victime italienii devin calai si mi-e groaza pentru cei care au foarte multe de-a face cu tara aia.

Si, cum spuneam, om fi noi fraieri, dar nu suntem prosti! Tot fumul asta se va duce repede. Statul italian a vrut sa bage putin spaima in imigranti - nu ca nu era nevoie pentru unii - iar acum se codeste cum si ce sa faca mai departe.
E clar ca Italia nu poate sa-i dea afara pe toti, e clar ca are nevoie de fraierii de straini… Dar la fel de clar e ca sentimentul de paria si valul xenofob nu vor disparea poate niciodata.

Vom ramane acesti maidanezi ai Europei, de care unii se tem sa nu-i muscam, se feresc sa nu le dam purici sau boli, ne usuiesc, ne cara picioare pe spinare si ne dau afara din curtea lor… Iar maidanezii tolerati pe la tomberoane sigur nu vor deveni niciodata caini de casa, daramite de rasa…

(scris la 07 nov. 2007)

Cu ceva timp in urma am cerut acordul sa copiez un articol de pe blogul lui Cosmin. Subiectul, despre care nu auzeam prima data, ma atrage si ma face sa devin din ce in ce mai avida de informatii. Asa ca am decis sa-l public aici la randul meu. Si, pentru ca pe blogul lui Cosmin subiectul are o continure si mai ampla, va invit pe toti cei interesati sa mergeti si acolo. Adaug la final o parte dintr-un alt post, de pe blogul lui Ataraxis.

De la Cosmin, initial:

Dupa 2012, planeta Pamant va translata intr-o noua dimensiune.

Planeta Pamant se manifesta ca un imens circuit electric. Exista un fel de cavitate electromagnetica situata intre Terra si ultimul strat al ionosferei, la aproximativ 55 km distanta de suprafata pamantului. Proprietatile rezonante ale acestei cavitati magnetice terestre au fost descoperite de fizicianul german W. O. Schumann intre anii 1952 - 1957 si ele permit masurarea frecventei vibratorii medii a planetei noastre.

“Bataile inimii” Pamantului se accelereaza.

Rezonanta Schumann este prezentata de geofizicienii contemporani drept “bataia inimii” planetei noastre. Aceasta a avut o valoare constanta de 7,8 Hz timp de mii de ani. Insa incepand cu anul 1980, s-a observat o accelerare, mai intai lenta, apoi din ce in ce mai rapida (dupa 1997), pana cand a atins astazi valoarea de 12 Hz. Cresterea frecventei vibratorii a planetei noastre face ca 24 de ore de viata pe planeta noastra sa corespunda de fapt cu numai 16 ore reale, in termenii timpului terestru. Pare o explicatie destul de plauzibila pentru criza acuta de timp cu care ne confruntam la ora actuala… Iar curgerea timpului terestru se va mai accelera, pe masura ce ne apropiem de “Punctul Zero”, care corespunde inversarii polilor magnetici ai Pamantului. Caci daca 24 de ore ale zilei reprezinta inca, la ora actuala, 16 ore efective, diferenta dintre acestea se va mari exponential, astfel incat la trecerea prin Punctul Zero, pe care unii il situeaza la sfarsitul anului 2012, 24 de ore din anul 1980 vor corespunde la 0 ore efective. Altfel spus, timpul terestru nu va mai exista! Consecintele acestui fenomen sunt incalculabile si sfideaza orice imaginatie: intreaga planeta si toti locuitorii ei vor trece intr-o alta dimensiune!

Cresterea frecventei de rezonanta Schumann se traduce prin scaderea progresiva a densitatii planetei, fenomen ce a fost observat si identificat de clarvazatorul brazilian Triguerinho, inca de la inceputul anilor ‘80. Omul este supus, ca toate creaturile Terrei, efectelor acestei schimbari: simptome fizice cum ar fi migrenele, oboseala cronica, crampele musculare, simptome ale gripei, vise intense mai degraba fanteziste decat minunate. Si, mai cu seama, corpul uman devine din ce in ce mai sensibil. Modificarea cea mai spectaculoasa are loc insa la nivelul ADN-ului uman, care pare a fi reprogramat de Inteligenta Cosmica. Ca urmare, intuitia se dezvolta mai repede, ca si toate capacitatile paranormale ce deriva din ea. Al treilea ochi incepe sa se deschida si chiar ochii fizici se transforma pentru a se adapta Luminii si frecventelor ei mult mai elevate.

O particica din postul lui Ataraxis:

Scriitor şi ghid la locurile sacre ale planetei, Gregg Braden s-a făcut cunoscut prin cărţile sale “Trezirea la Punctul Zero: iniţiere colectivă” şi “Translaţia între lumi”. După ce a trăit, în tinereţe, două experienţe de moarte clinică (NDE) şi a avut o carieră profesională strălucitoare ca inginer de aeronave, a început să ţină conferinţe şi seminarii în întreaga lume. Gregg Braden a dovedit ştiinţific trecerea prin centura de fotoni şi încetinirea gradată a perioadei de rotaţie a planetei Pământ. Tot lui îi aparaţine demonstraţia ştiinţifică a creşterii frecvenţei de rezonanţă a Terrei (rezonanţa Schumann). Braden consideră că, atunci când planeta noastră nu se va mai roti deloc iar frecvenţa ei va atinge valoarea de 13 Hz, vom fi în “Punctul Zero” al câmpului ei magnetic. După două sau trei zile de repaus, ea va reîncepe să se învârtă în sens contrar, ceea ce va determina inversarea polilor magnetici ai Terrei.

etc, etc, etc, etc, etc…

Acest “just another realitatea.net weblog” va lua fiinta pe parcurs…

Pana atunci va invit la celelalte doua adrese: Dahl si Idei cu rima