Dalia Octavia Pusca

De ce se duce aproape toată lumea să se calce în picioare într-un singur loc?
De ce se duc la cel mai mare şi central dintre locaşurile lui Dumnezeu?
De ce aduc politicienii lumina cu avionul de la Ierusalim, in faţa camerelor de luat vederi?
De ce la nici un minut după miezul nopţii, credincioşii se împing şi se drăcuie să-şi facă loc mai în faţă, mai aproape, mai lângă?
Pentru că de fapt lumea nu se duce cu adevărat să sărbătorească miracolul Învierii?
Pentru că de fapt lumea nu aude şi nu înţelege vorbele sau pildele propriei religii?
Pentru că de fapt lumea iese la distracţie si la etalat podoabe şi vestimentaţii, ca la Revelion sau ca la mall în week-end-uri?
Pentru că de fapt lumea nu simte să fie mai bună, mai potolită, mai smerită sau iluminată?

Câţi ştiu de fapt ce sărbătoresc exact şi de ce, la Crăciun, de Paşte, de Bobotează sau Rusalii?

Mai rămâne ca de Paşte, în locul bradului pe care-l împodobim la Crăciun cu globuleţe şi daruri, să ne batem la piaţă pe reduceri la cruci cu Isuşi răstigniţi pe care să le decorăm apoi în sufragerii, cu iepuraşi şi ouă roşii…
Marile magazine ar putea vinde giulgiuri, săbii, bice şi coroane de spini.
Coca-cola ar putea face o promoţie cu licoare roşie, pe care ar pute-o vinde şi flambată, pe stradă, intru purificare.
Cât despre faţadele şi grădinile caselor, oamenii ar putea să-şi asambleze acolo propriile scene de pe dealul Golgotei.
Copiii ar putea să se sperie reciproc, costumaţi in Irozi, Caiafe, Iude şi alţii asemenea…
Iar statul ar putea pune o taxă pe… gratuitatea luxului de a fi beneficiarul Luminii Sfinte.

V-am oripilat? Cam aşa se poate traduce spiritualitatea şi sfinţenia care inconjoară de obicei, de sărbători şi nu numai, crestinatatea “occidentala”.
Câh!

This entry was posted on Duminică, Aprilie 19th, 2009 at 10:59 am and is filed under . You can follow any responses to this entry through the RSS 2.0 feed. You can leave a response, or trackback from your own site.