Prim-ministrul Jormaniei:
“Trebuie sa terminam cu tâmpenia cu grupurile de interese. Peste tot exista grupuri de interese. Mediul de afaceri este un grup de interese(…) Nu trebuie sa stigmatizam mediul de afaceri… Da, domnule, exista si care e problema?(…) Daca alimentam perceptii care nu sunt în acord cu realitatea atunci este evident ca acele persoane fac asta împotriva interesului general al României.”
Copilul tau, fratele tau mai mic, nepoata ta, in general noua generatie: Atunci nu e nimic rau in a-mi cauta pile si cunostinte pentru a obtine un avantaj, un contract, altfel decat pe caile normale. Atunci nu e nimic rau in a face in asa fel incat sa fiu sigur ca voi castiga o “licitatie”. Atunci nu e nimic rau in a incerca sa ma fac placut in feluri diferite, chiar necinstite in anumite medii sau “grupuri de interese” pentru a-mi atinge un scop intr-un mod necinstit…
Asta s-ar putea intelege din declaratiile de mai sus. Si, oricat s-ar referi strict la mediul de afaceri, imposibil ca acest mediu sa nu interactioneze cu toate celelalte medii. Doar naivii ar putea crede ca nu. Nu mai vorbim de motivul pentru care a fost facuta afirmatia si impotriva cui… Sau de necesitatea acestei izbucniri.
Imi pare sincer rau ca un prim-ministru face astfel de declaratii prin care, fara sa vrea sau sa-si dea seama, poate parea ca legitimeaza, recunoaste si sustine ceea ce poate fi numit chiar si coruptie, cu nuantele de rigoare.
E bine in schimb ca ne batem cu pumnii in piept cum ca ne-am lupta cu infama coruptie sau ne batem in campanii care mai de care mai anticoruptie.
Si, imi pare rau sa recunosc, dar ori cine face astfel de declaratii - mai ales un prim-ministru - explica foarte bine ceea ce vrea sa spuna si cam care ar fi diferenta intre “grupurile de interese” din mediul strict de afaceri si coruptia generalizata, ori mai bine si pentru mai binele nostru si al copiilor nostri se osteneste la modul cel mai “politically correct” sau diplomatic sa afiseze prea moralizatoarea si educativa tacere sau macar atat de hulita ipocrizie, ambele parca foarte necesare cateodata!
Atata timp cat expresia in sine, din motive destul de bine stiute s-a incetatenit ca avand un sens peiorativ, cred ca e foarte important ca distinctiile sa fie corect si foarte atent facute. Altfel, orice plod caruia abia i-au dat tuleii, care vrea sa-si impresioneze iubita si anturajul si care are ambitii de donald trump autohton, va intelege foarte prost si doar partea negativa a ceea ce inseamna interese de sau in afaceri… Cam la fel de prost cum a fost inteleasa si democratia in general la noi, dupa ‘89.
Septembrie 27th, 2008 at 8:49 am
S-au mai vazut aparatori si ai expresiei “baroni locali” ca, cica, se stie de pe vremuri ca baronii locali dezvoltau o zona… ba chiar, daca nu erau baronii locali nici macar bisericile cu care ne mandrim noi astazi, n-ar fi existat. Si, oricum o-ntoarcem, chiar va asteptatti ca Tariceanu sa nu sara in apararea celor cu legaturi puternice cu banii? Mai tineti minte cum se batea cu pumnii in piept in privinta masinilor second-hand cum ca Romania nu o sa ajunga lada de gunoi a Europei. Ce se intampla acum vedem cu totii. Eu una as incerca sa aflu ce afacere si-a deschis cu masinile second-hand ca e clar ca ceva si-a pregatit de brusc au devenit mai putin poluante decat masinile noi.
Octombrie 2nd, 2008 at 6:37 pm
Draga doamna/domnisoara, faci o confuzie voita sau involuntara intre grupuri de interese in general si grupuri de interese nelegitime sau chiar mafiote. Lumea este plina de grupuri de interese si este normal sa fie asa, pentru ca este o forma de asociere umana, cand interesul este comun. Exemplele sunt nenumarate, cateva le-ai citat chiar tu. Problema este daca aceste grupuri de interese (si in speta oamenii care le alcatuiesc) incalca legile sau nu. Si care este atitudinea executivului fata de aceste grupuri de interese pentru a nu favoriza pe cineva in defavoarea altora, executivul fiind cel care pune in aplicare politicile interne ale tuturor grupurilor de interese care alcatuiesc acest popor. Trebuie o atitudine echidistanta si nepreferentiala. Atata tot. Grupurile de interese n-ai cum sa le desfiintezi.
Vezi ca e simplu daca iti explica cineva si nu asculti politicieni populisti si care incearca sa te manipuleze?
Octombrie 2nd, 2008 at 11:30 pm
Draga domnule/domnisorule, nu stiu exact la care “tu” te refereai si carei “tu” i te adresai dintre mine si Ramona de mai sus. Eu insa ma autosesizez si te rog sa citesti mai bine post-ul. Mai ales ultimul paragraf! Iar manipulati suntem cu totii intr-un fel sau altul. Poate o sa intelegi si tu vreodata daca iti va explica cineva.
Octombrie 5th, 2008 at 11:06 pm
Stimate Doamne sau Domnisoare,
Chiar daca folosirea persoanei a doua singular va deranjeaza, realitatea este ca grupurile de interese sint baza capitalismului si, de la un punct in colo, conditia mentinerii unui stat de drept.
Tocmai recunoasterea de catre lege a dreptului indivizilor de a se asocia in vederea atingerii unor interese comune, indiferent de stare sociala, religie, sau alt criteriu prestabilit si exploatarea acestuia de catre capitalisti etc. a permis explozia de prosperitate si de civilizatie din societatile libere.
Cum spunea si Mumu, grupurile de interese devin nocive atunci cind sint “canceroase”, se intorc impotriva sistemului care le face posibile: partide totalitare, “capitalism de stat”, carteluri, grupuri infractionale fara pretentii ideologice. De remarcat ca niciunul dintre aceste grupuri nu poate obtine succese pe termen lung fara complicitaea institutiilor statului.
Un al doilea grup de interese nociv este cel care de fapt nu este un grup de interese, ci o casta sau structura clientelara, bazata pe o identitate comuna a membrilor, pe obligatii reciproce si nu pe o identitate de interese in sens strict. Aici intra retelele de baieti cu ochi albastri, gruparile mafiote bazate pe o identitate sociala sau etnica, etc. Ele sint structuri premoderne, anti-capitaliste si care aseaza loialitatea si onoarea mai presus de lege si de institutii.
Poate ca la noi o elita politica si economica a deformat pe intelesul ei si in interes propriu sensul conceptului de “grup de interese”. Dar a accepta acest sens denaturat ne condamna sa gindim in termenii ei asa cum “new-speak” ii condamna pe cei care o foloseau la imposibilitatea de a gindi in afara sistemului “Big Brother”. De aceea, acest sens nu poate fi o scuza pentru a infiera la gramada tot ceea ce inseamna asociere interesata.
Facind un mic ocol vreau sa vorbesc intii de lupta impotriva coruptiei. As vrea sa fim de acord ca exista coruptie atunci cind averea sau autoritatea cuiva sint incredintate unui intermediar care obtine “foloase necuvenite” fie refuzind sa isi indeplineasca obligatiile daca nu este platit in plus de tertul beneficiar al acestora (forma relativ benigna), fie se asociaza cu un tert pentru a beneficia impreuna in mod ilicit de pe urma activelor sau autoritatii incredintate. De remarcat ca astfel definita, coruptia presupune un birocrat scapat de sub control, ceea ce practic exista doar in sectorul de stat si, intr-o proportie mai mica la nivelul monopolurilor si marilor firme private, unde prejudiciul provocat poate scapa neobservat si nu conduce automat la faliment.
Sigur, este mai putin pasionant decit un filme despre Elliot Ness si Al Capone, dar ar fi bine sa observam ca nu Ness si nici macar fiscul nu au pus capat traficului cu alcool ci doar abolirea Prohibitiei. Ceea ce incazul coruptie este echivalent cu faptul ca nu politia, parchetul si instantele pot pune capat coruptiei generalizate, ci doar demontarea mecanismelor birocratice care o fac posibile.
Judecind in termeni de cerere si oferta, trebuie sa ridicam pretul ofertei de coruptie la nivelul la care cererea sa scada la nivelul pe care noi, societatea il consideram acceptabil. Masurile politienesti maresc pretul coruptiei, dar doar pina la punctul la care devine rentabila coruperea justitiei. Iar cind aceasta coruptie - nu neaparat platita in numerar, ci eventual in obligatii si/sau santaje reciproce - s-a generalizat, costul adaugat ajunge destul de mic.
Solutia in prima etapa, de reducere a coruptiei la niveluri getionabile, o constituie reducerea domeniilor si marjei de arbitrar in deciziile adminstrative si din sfera judiciara. Tocmai pentru ca legislatia noastra porneste de la ideea ca toti “fura” si astfel suprareglementeaza viata societatii, instituie caste, monopoluri, inspectori cu puteri discretionare, administratia publica este nevoita sa supradimensioneze aparatul birocratic propriu dar si al structurilor mai mult sau mai putin private pe care le reglementeaza.
Nu vom scapa de coruptie pina nu vom invata umilinta, moderatia si adecvarea in legislatie. Daca vom reduce preocuparile statului la sfera lor legitima (de combatere a coercitiei si de evitare a dezastrelor sociale), daca vom adecva scopurile si mijloacele in sfera publica, nevoia de birocratie va scadea, oportunitatile de coruptie se vor reduce si deci si sansele unui politist sau judecator de a profita material sau in cariera de pe urma coruptiei se vor reduce concomitent cu cresterea riscului de a fi prins. Astfel costul la care politicienii, functionarii publici si cei ai marilor corporatii private se vor lasa cumparati va creste si deci vom avea o coruptie mai mica.
Plimbarea lui Patriciu in catuse ori ridicarea imunitatii lui Seres ramin glume proaste cita vreme se incearca doar eliminarea coruptilor nu si a oportunitatilor de coruptie.
Revenind acum la grupurile de interese cred ca o consecinta a folosirii necritice a acestui termen este faptul ca al doilea paragraf aseaza la gramada situatii legitime si ilegitime.
Nu este nimic rau in sine in a cauta persoane cunoscute si necunoscute care te pot ajuta in cariera sau in viata personala. Chiar facind abstractie de faptul ca diplomele sint la ora actuala (si de 30 de ani cel putin) bucati de carton care nu dau o masura a capactatii profesionale a celui care le detin, chiar facind abstractie de prapastia dintre majoritatea specializarilor din invatamint si cerintele vietii reale, recomandarile si oportunitatea de a te prezenta pe larg ramin mijloace utile si mai ales legitime de a-ti urmari interesele.
Cu exceptiile de mai jos, problema este cel mult de partea cealalta, la cel care ia hotariri incorecte pornind de la recomandari si trafic de influenta. Mie ca patron imi este de folos sa stiu ca cineva garanteaza petnru integritatea morala a celui care se prezinta la angajare, ma ajuta sa stiu ca o persoana de incredere ma asigura de competenta potentialului salariat sau partener. Daca aleg sa imi selectez oamenii sau partenerii dupa alte criterii este problema mea si unul dintre motivele pentru care viata este atit de scumpa in Romania. Insa cel care face acest lucru ajunge mai devreme sau mai tirziu sa piarda la buzunar, eventual pina la faliment.
Daca insa contractul este semnat cu statul sau cu un colos caruia statul ii asigura o situatie de monopol, atunci avem o problema. Dar problema tine de coruptie, nu de grupul de interese sau de dorinta solicitantului de a se pune in valoare.
Tocmai din cauza confuziilor intre coruptie si PR/marketing, intre pile si promovare, nu cred ca termenul de grup de interese este util. El corespunde foarte bine filosofiei si mentalitatii marxiste a unui Iliescu pentru care trebuie sa existe o unitate de monolit in jurul conducerii de partid si de stat. Evident, cum se arata in deschiderea articolului de pe blog, confuzia terminologica serveste si celor care vor sa dea o interpretarea liberala unor naravuri feudale.
Din acest punct de vedere, conceptul de “baroni locali” descrie mai bine realitatea. Poate ca ar fi fost mai util sa fie tradus si largit mai pe romaneste: boieri, jupini/ciocoi, dregatori. Pentr ca relatiile din cadrul grupurilor aparate de premier nu sint bazate pe interese comune asumate, ci pe un sistem feudal de vasalitati, sudat prin obligatii si vulnerabilitati reciproce, exact ca in povestile cu fanarioti. Avem dregatorii din cetatea de scaun prinsi intre domnitor si boierii din teritoriu (acum pe fata, pe vremea lui Nastase, mai cu perdea) si avem micii jupini care aspira la hrisovul care sa le dea o dregatorie boiereasca in teritoriu. Fieare din marii boieri din Divanul parlamentar are grupul lui de boieri sau, in cazul domnului care, ca Lapusneanu s-a saturat de boieri, grupul de jupini pe care se sprijina si ale carui interese le promoveaza.
Problema este ca, cu exceptia oportunista a jupinilor (”Tara este poporul, iar nu tagma jefuitorilor”), grupurile nu sinte de interese ci de rudenie, cumetrii, colaborari mai mult sau mai putin legale in afaceri, etc., de unde si caracterul lor nociv si anti-liberal.
Inchei cerindu-mi scuze daca am abuzat de spatiu si de ospitalitatea dumneavoastra, dar am considerat ca folosirea deliberat strimba a unei terminologii liberale pentru a combate fundamentele liberalismului, ale organizarii capitaliste nu foloseste decit dusmanilor libertatii si prosperitatii si ca atare ca trebuie sa aduc aceste clarificari probabil prolixe.
Octombrie 10th, 2008 at 11:08 pm
Si voi va ‘’intepati'’ pentru o diferenta de expresie?
De ce ne miram ca ceilalti mor pentru putere?
Eu dau dreptate la toti trei, dar ce ne facem noi, voi, toti cei e vedem aceste abuzuri?
la un moment dat m-am gandit sa apelez la tribunalul de la Haga, sau cel de la Strassburg, sau … , nu stiu.
Nu e la cine sa ne plangem, decat sa luam masuri …
cum?
nu stiu nici eu.
Voi stiti?
Ceea ce cred eu ca ne vom smiorcai si noi, asa cum o fac si ei cand e vorba de drepturile noastre.
in rest totul va ramane la fel, mai putin numele celui ce va distruge Romania.
succes Base…
traieste bine…
Octombrie 16th, 2008 at 3:59 pm
Dna\dra Dalia -Octavia va rog sa reanalizati postul lui”Mumu” , in afara de acel “vezi ca e simpludaca iti explica cineva” de care sunteti atat de ofuscata (poate omul va cunoaste si si-a permis, sau a fost putin rautacios- pe buna drepate) omul judeca , corect si adevar graieste. Toate bune
Octombrie 16th, 2008 at 5:45 pm
radu, mumu, sorin, domnilor, este ultima mea reactie la tot ce ati avut de comentat, si asta pt ca deja am obosit sa tot explic acelasi lucru.
cred ca postul meu e destul de explicit si spune foarte clar o parte din ceea ce ati avut si voi de explicat, cu sau fara rautate.
mai mare imi e ofuscarea atunci cand vad o data in plus ca nu stiti sa cititi un text sau macar finalul lui ; copy/paste: “Atata timp cat expresia in sine, din motive destul de bine stiute s-a incetatenit ca avand un sens peiorativ, cred ca e foarte important ca distinctiile sa fie corect si foarte atent facute. Altfel, orice plod caruia abia i-au dat tuleii, care vrea sa-si impresioneze iubita si anturajul si care are ambitii de donald trump autohton, va intelege foarte prost si doar partea negativa a ceea ce inseamna interese de sau in afaceri… Cam la fel de prost cum a fost inteleasa si democratia in general la noi, dupa ‘89.”
Nu mai am nimic de spus!
Octombrie 19th, 2008 at 10:14 am
Inteleg ca d-na Dalia Octavia Pusca nu este dornica de contraziceri nici macar argumentate. E OK.
Dar pentru d-l Sorin si pentru doamna sau domnisoara Ramona, va rog sa intelegeti ca cel putin in ceea ce ma priveste, obiectia nu este una de principiu, ci una referitoare la esenta articolului.
Nici pentru tine si nici pentru “copilul tau, fratele tau mai mic, nepoata ta, in general noua generatie … nu e nimic rau in a… cauta pile si cunostinte [citeste: recomandari din partea celor care iti/ii cunosc competenta si experienta] pentru a obtine un avantaj, un contract.”
Chiar nu este nimic rau in a face in asa fel incat sa fiu sigur ca voi castiga o “licitatie”. Pentru ca asta inseamna ca voi oferi ceva cel mai aproape dorintele beneficiarului.
Problema este la cel care accepta sa altereze exigentele pentru accederea la un anumit contract sau alt avantaj pentru a face pe placul solicitantului in dauna beneficiarului pe care il reprezinta. Atunci cind incerc “sa ma fac placut in feluri diferite, chiar necinstite in anumite medii” este datoria legala a celui pe care il abordez sa sesizeze institutiile abilitate ale statului si este datoria sa morala sa semnaleze de la bun inceput ca astfel de demersuri “necinstite” nu au sorti de izbinda.
Ceea ce este de fapt trist nu este ca premierul unei tari accepta sa stea de vorba cu cei care au probleme (sau interese) - indiferent daca solutiile pe care acestia le propun sint sau nu corecte - , ci ca el ascunde sub scuza negocierilor de piata coruptia institutionalizata, refuzul sau de a urmari interesul comun pentru a-l favoriza pe cel de “grup de interese” (in orice acceptie) si, mai grav, refuzul de a apela la justitie, atunci cind demersurile acestor grupuri devin necinstite, altfel spus, penale.
Ii rog pe stimatii Sorin si Ramona sa se gindeasca ca daca nu facem aceste distinctii, nu mai putem trage linia intre moral si imoral, intre legitim si ilegitim, nu mai avem un criteriu obiectiv prin care sa apreciem daca o interventie la autoritati este un drept civic si legal sau un act de coruptie. Si in aceste conditii ajungem din nou la mentalitatea lui Ion Iliescu, care considera ca demonstratiile in favoarea pluripartidismului autentic, al separatiei puterilor in stat si a drepturilor fundamentale ale omului erau actele reprobabile ale unor “grupuri de presiune”. Daca oamenii bine intentionati o apucam in aceasta directie, este mult mai usor sa ingropam libertatea decit coruptia, mai ales petnru ca politicieni de talia celor citati se vor da peste cap sa ne duca spre acest deznodamint.