Analiza pe si sub text
EA este cafeaua…
EA tocmai l-a gasit pe acel EL, singurul care stie cum s-o trateze, cum s-o mangaie, s-o soarba si s-o absoarba. Si EL are nevoie de EA, asa cum EA are nevoie de EL.
EL a ajutat-o sa inteleaga pentru prima data ca este si ce inseamna sa fie Subiectul.
EL i-a dat puterea de a se descoperi, de a se vedea pe primul plan si, pana la final, de a vorbi despre sine la persoana I.
EL a facut-o sa simta diferenta dintre a supravietui si a trai, dintre simplul verb “a fiinta” si completul nume “fiinta”, in plenitudinea existentei ei terestre si astrale.
Iar cafeaua este… femeia, asa cum poate fi si barbatul din fiecare, copilul din noi sau viata insasi…
La inceput m-a intrigat, ca pe toti, o falsa problema: cine e EA? Dar mai trist e altceva pentru mine: cine este EL?
EL e mai greu de gasit…
Explicatii suplimentare:
Profesorul de romana din liceu ne incuraja sa scormonim adanc prin straturile si substraturile operelor literare. Ajungeam cu ideile atat de departe, incat glumeam pe seama unora dintre ele si ne dadeam seama ca sensurile gasite de noi depaseau cu mult ceea ce autorul a vrut sa spuna de fapt…
Pe de alta parte, ma amuza uneori sa citesc post-uri ale colegilor bloggeri si comentariile altora la “creatiile” lor. Ma amuza in special cat de in serios o iau unii, de unde pornesc altii si unde ajung sau cum cauta si gasesc explicatii, “adevaruri” absolute, fara legatura cu subiectul sau fara sa atinga esenta a ceea ce a vrut sa spuna de fapt autorul…Cam ca la ora de romana, doar ca multora le lipsesc inocenta, bucuria si bunele intentii… Intr-un fel nu ma mira acest “cenaclu blogger-ar” al adultilor, seamana mult cu Uniunea scriitorilor 
Dar sa revin la subiect: un post al lui MORAR, care mi-a placut la nebunie si m-a inspirat intru comentarea lui ca la ora de romana Si am facut-o aici mai ales pentru ca, habar n-am de ce, la Mihai pe blog nu mai gasesc pagina unde as putea sa-mi dau cu parerea si sa-i spun eu omului ce a vrut de fapt sa scrie
Aprilie 29th, 2008 at 9:56 pm
Voi va facetzi propaganda de la unii la altzii? Nu intzeleg ce naiba va plac de la unii la altzii atatea nimicuri lipsite de orice minima importantza obligatorie. Uite, eu va pot distruge Terra mai repede decat s-ar urni chiar shi cea mai rapida racheta nucleara. Dar voi? Putetzi trece de secunda aceea? :))))) N-ash putea sa traiesc atat de mult pentru (shi cu) atat de putzin. Nu am intzeles niciodata de ce se agita lumea in zadar, de ce bluffeaza in fatza imposibilului, de ce se incurajeaza cu nimic shi cu zero absolut. Ce vietzi insignifiante v-atzi ales
Aprilie 30th, 2008 at 12:23 am
Nu stiu daca sa consider a doua parte a mesajului tau o jignire sau doar o parere fara intentii malitioase sau tendentioase :))))) De aceea l-am si publicat si am decis sa-i si raspund. Altfel, insignifianta mea viata n-ar fi acordat atentie unui mesaj atat de “plin” de semnificatie.
Unele persoane, din sferele inalte ale puterilor lor preamarite si intelegerii absolute a sensurilor lumii, cu greu ar trebui sa se urneasca si sa se coboare la nivelul unor fiinte si vieti insignifiante ca ale noastre… Iti respect asadar opinia, iti multumesc ca ne-ai acordat atentia ta pretioasa si-ti urez drum bun catre plenitudinea trairilor tale unice.
Cu bine. Punct.