Dalia Octavia Pusca

I-am vazut azi, i-am vazut ieri.
Ba din masina prietenei mele, la 12 ziua, la semafor, langa borduri si parcuri sau gradini de blocuri dintr-un cartier sau altul… Cate unul, cate doi, cate zece.
Ba din taxi, in puterea noptii, traversand un bulevard foooarte luminat pe la trecerea de pietoni. Cam sapte de data asta. Ditamai zveltii stufosi. Pasnici si cunoscatori ai regulilor de circulatie, ce-i drept. Totusi, nici nu le prea statea nimeni in cale sa zici ca ar fi avut de ce sa se impacienteze sau enerveze.
Ba la un colt dintre doua strazi centrale, din spatele geamurilor sigure ale unui restaurant cu pretentii. De data asta se invarteau “du-te - vino” intr-un dans al foamei de la 12 noaptea in jurul intersectiei. Si nu erau decat vreo cinci-sase.
Ba de la fereastra din Casa Presei, de unde e drept ca mai mult ma oripilam auzind haitele atitate de cine stie ce nefericit, decat vazand spectacolul grotesc in sine. Dar unde am fost la randul meu “admonestata” de unul, suparat probabil ca i-am incalcat teritoriul dintre scari si usa liftului.
Ba in arsita amiezei de vara, in fata ditamai Palatului Cotroceni, unde m-au inconjurat vreo zece scandalagii si mi-au provocat niste “tremens-uri” vecine cu apoplexia. Atunci a fost doar gura de ei (Se vede deci ca nu sunt om rau, da?

Asadar, in Bucuresti, daca mi se intampla sa umblu pret de niste minute singura pe strada, prin locuri nu prea umblate si populate, sau noaptea chiar pe langa propria mea casa, nu mi-ar fi mai teama de hoti, betivi, asasini, violatori sau psihopati, cat mi-ar fi si imi e deja foarte teama de … dulai.

P.S. La intrebarea din titlu, as avea eu un raspuns: a fost ales Oprescu :))

De ce se duce aproape toată lumea să se calce în picioare într-un singur loc?
De ce se duc la cel mai mare şi central dintre locaşurile lui Dumnezeu?
De ce aduc politicienii lumina cu avionul de la Ierusalim, in faţa camerelor de luat vederi?
De ce la nici un minut după miezul nopţii, credincioşii se împing şi se drăcuie să-şi facă loc mai în faţă, mai aproape, mai lângă?
Pentru că de fapt lumea nu se duce cu adevărat să sărbătorească miracolul Învierii?
Pentru că de fapt lumea nu aude şi nu înţelege vorbele sau pildele propriei religii?
Pentru că de fapt lumea iese la distracţie si la etalat podoabe şi vestimentaţii, ca la Revelion sau ca la mall în week-end-uri?
Pentru că de fapt lumea nu simte să fie mai bună, mai potolită, mai smerită sau iluminată?

Câţi ştiu de fapt ce sărbătoresc exact şi de ce, la Crăciun, de Paşte, de Bobotează sau Rusalii?

Mai rămâne ca de Paşte, în locul bradului pe care-l împodobim la Crăciun cu globuleţe şi daruri, să ne batem la piaţă pe reduceri la cruci cu Isuşi răstigniţi pe care să le decorăm apoi în sufragerii, cu iepuraşi şi ouă roşii…
Marile magazine ar putea vinde giulgiuri, săbii, bice şi coroane de spini.
Coca-cola ar putea face o promoţie cu licoare roşie, pe care ar pute-o vinde şi flambată, pe stradă, intru purificare.
Cât despre faţadele şi grădinile caselor, oamenii ar putea să-şi asambleze acolo propriile scene de pe dealul Golgotei.
Copiii ar putea să se sperie reciproc, costumaţi in Irozi, Caiafe, Iude şi alţii asemenea…
Iar statul ar putea pune o taxă pe… gratuitatea luxului de a fi beneficiarul Luminii Sfinte.

V-am oripilat? Cam aşa se poate traduce spiritualitatea şi sfinţenia care inconjoară de obicei, de sărbători şi nu numai, crestinatatea “occidentala”.
Câh!

“Ne-a batut si Austria”, imi zice trist un coleg. “Asa, si?”, ii replic.
Si chiar nu-mi vine sa mai comentez nimic apropo de fotbal, echipa, antrenor, nivel de joc, masuri de luat, etc.
De ce?
Pentru ca, in afara de impatimitii diverselor sporturi, romanii oricum nu mai au vreun spirit patriotic. Cel putin asta reiese din tot ce aud si vad in jurul meu. Cu noile generatii, incepe sa ne dispara din ce in ce mai mult orice sentiment nationalist. Iar unii, mai batrani sa nu, ipocriti sau chiar foarte sinceri, isi blameaza propriul neam mai ceva ca pe dusmani. Ne autointitulam de la lenesi, murdari si needucati, la resemnati si lasi, hoti, tradatori si turnatori… Vedem doar ce-i urat si prost. Scoatem in evidenta cu orice ocazie tot ce e mai rau.
Este deja un curent, o moda sa te raliezi negativismului general… Si parca tuturor ne pute totul in tara asta si in legatura cu poporul asta.
Atunci mie de ce sa-mi mai pese de echipa nationala de fotbal? Din ce considerente, din care mandrie de neam si de tara sau din care orgoliu? Si ale cui exact? Individuale, poate, da! Insa, doar ale unor indivizi ca mine, din ce in ce mai putini…
Nu plang nici jucatori, nici antrenori, nici federatii. Nu cred ca vreunul o va duce rau vreodata. Imi deplang insa propriul popor. Ma deplang pe mine. Nu vreau sa nu-mi pese de fotbal, asa cum nu vreau ca altora sa nu le pese de teatru, film sau televiziune. Si sper sa iesim in curand din lehamitea asta generala. Pentru ca e posibil ca lucrurile sa nu mearga bine si din cauza asta.
P.S.: Toti cei care isi acuza tara si neamul, ma intreb insa ce parere au despre bunicii lor, despre parinti, frati, surori, verisori, despre prietenii apropiati si iubita sau iubitul de langa ei… Si, daca toti astia sunt totusi oameni buni, cum D-zeu toti ceilalti romani sunt atat de rai?

De obicei, pentru ca nu-i cunoastem personal pe multi dintre oamenii cu astfel de nevoi, nu dam importanta si nici nu acordam un mare credit cererilor de felul asta. Oricum si orice ati crede, eu nu pot sa nu dau mai departe un astfel de caz…

http://simplu-x.blogspot.com/2009/03/drama-unor-copii-al-caror-tata-este.html

Acum mai mult de o luna, obligata fiind sa iau taxiul fara comanda la 4 dimineata din fata casei si sa plec la munca, disperata si grabita, m-am trezit intrebata pe un ton zeflemitor de domnul conducator auto : “Ce, draga, te-ai certat cu iubitu’?”.

Acum vreo doua saptamani, plecand cu Oana spre “casile noastre” cu un taxi, prietena mea a fost iritata de afirmatia domnului conducator auto apropo de o fosta clienta care “avea calduri”.

Ieri, am fost (a mia oara) pusa in situatia de a asculta complice afirmatii gen “e femeie la volan” din partea domnului conducator auto al taxiului in care ma aflam si eu in calitate de fiinta de gen feminin, la randul meu cu aspiratii la obtinerea permisului.

Tot ieri, cu acelasi taxi misogin, oprindu-ma sa cumpar cate ceva pt. prieteni, m-am trezit dupa vreo cinci minute in fata magazinului, intr-o mare de taximetre care mai de care mai doritoare… Adica? Nu-mi gaseam misoginul cu comanda… Si ma miscam pe o traiectorie deloc aleatorie, ci din contra, prevazuta cu directie si sens, in asa fel incat sa dibuiesc preafericitul. Doar ca in buricul targului de la “coada calului” au inceput niste zbierete - fara sa exagerez: “Heeeei, domnisoara, unde mergi? Te duc eu?” Altul: ” Domnisoara, hai draga, ce esti asa, te duc eu, nu vrei?”. Altul: “Da, ce draga, te superi?”. Altul: “Hai, ca te duc la juma’ de pret!”…
Nu-mi venea sa cred. Facusem comanda. Eram in afara oricarui pericol. Voiam doar sa ajung la prietenii mei. Nu eram nici indecent imbracata, nici exagerat machiata (ba eram chiar o epava nemachiata), nici doritoare (dupa atitudine sau altceva) de “senzatii tari”. Nu eram nici vreo hoasca batrana plina de bani sau vreo parasuta ieftina. Nu eram decat o fata cu parul prins, obosita, imbracata modest si foarte, foarte grabita…

Asa ca, va rog, spuneti-mi: … astia ce natie mai sunt?

Germania, Austria, Franta, Anglia, Norvegia, Italia si mai nou Elvetia!? Cam asta e parcursul “mediatic” european al romanilor dupa revolutie, nu? Or mai fi si altele, nu le mai enumar.
De acord ca sunt infractori peste tot, romani sau nu, tigani sau nu.
De acord ca ne trebuie o politica externa mai ferma si chiar un program de spalare a imaginii si pacatelor proprii mai mult sau mai putin umflate de mass-media din alte state.
De acord ca ne-am cam “tiganit” cu totii, in diferite feluri. De la nunti si botezuri, pana la programe si seriale tv, implicit bodegi si discoteci intregi de manele…
De acord deci ca avem probleme de valori si identitate atat afara, cat si in tara.

De acord si ca multi tigani sunt ca niste adolescenti repetenti greu de controlat, care chiulesc de la scoala, nici nu vor sa munceasca si care mai curand asteapta sa li se dea pe degeaba. Iar adolescentii, odata scapati din mana la varsta asta si poate ajungand si in anturaje dubioase, greu mai pot fi facuti oameni… Cati dintre voi n-ati avut exemple printre prieteni, in familie sau n-ati avut probleme de genul asta cu proprii copii?
De acord deci ca ne trebuie un program la fel de ferm si in tara, cat si afara, pentru toti romanii, mai ales pentru tigani - sa nu fim ipocriti.

Dar…
Pana la rasism!
Pana la a cadea si noi in pacatul celor care ne nedreptatesc prin alte parti!
Pana la a stigmatiza o intreaga rasa tiganeasca, pentru greselile unora dintre ei!
Pana la a le nega anumite valori si talente, care indiscutabil au facut parte din istoria noastra de secole.
Pana la a le refuza dreptul si capacitatea de educatie si includere sociala.
Pana la a rezolva situatia primitiv, ingust si violent, ca in secolele trecute.

Nu cunosc proportiile statistice ale tiganilor raufacatori versus tigani cuminti si onorabili. Nu cunosc nici cati sunt in si din tara noastra si cati sunt cetateni ai altor tari (vezi Ungaria mai nou)… Sa-mi fie cu iertare, dar Marian Cozma putea fi omorat in aceleasi circumstante si in Sicilia, de o banda de mafioti italieni. Iar, prin tarile europene, circula si fac multe rele si romani fara etnia rroma agatata in arborele genealogic…

Iar Elvetia, ca si Italia, si alte state… cand suspecteaza un infractor, sa-l prinda si sa aplice legea!
Deci…
Sa nu devenim la randul nostru nedrepti si rasisti! Mai bine sa gasim solutii de oameni ai mileniului III, cu mintea deschisa si cunoscatori ai drepturilor omului, de oameni care vad imaginea de ansamblu si stiu sa faca diferente, de oameni care stiu sa-si educe conationalii “adolescenti” greu de controlat, tigani sau nu.
Si, da, prin orice mijloace -diplomatice sau media - sa avem grija de imaginea noastra afara. Nu meritam atat de tare ceea ce ni se intampla!

P.S.: Ca raspuns la ceea ce “circula puternic pe net” si a ajuns si pe mail-ul nostru RTV…

LATER EDIT: In urma comentariilor, mi s-a demonstrat ca nu exista solutie pt. problema tiganilor in tara noastra. Si, pe langa “naivitatea” mea vizavi de aceasta etnie, am realizat ca nimeni nu doreste sa gaseasca rezolvarea sau cauzele si rezolvarile, ci mai curand prefera sa-si verse veninul, resentimentele sau refularile de veacuri si, in plus, sa jigneasca pe oricine nu ar fi de acord cu opiniile exprimate de “comentatori”. Inchei spunand ca violenta naste violenta, iar postul asta avea un singur si important mesaj: sa nu devenim la randul nostru “cei rai”, ci sa gasim solutii.

balon care se umfla si se dezumfla de la politicieni catre presa si invers, din diferite interese si cu ocazia oricarei noi infractiuni “de origine romana”:
- politicieni italieni care agita spiritele pt a-si castiga popularitate si a-si explica neputinte.
- presa italiana, deloc impartiala, care scoate pe prima pagina orice delict de cetatenie romana si panicheaza, respectiv imflameaza populatia si ridica la fileu politicienilor italieni cu sau fara voie, din dorinta de tiraje si audiente sau pe alocuri chiar din rasism.
- statistici ale infractionalitatii, ignorate. romanii nu sunt nici pe departe cei mai multi si mai rai infractori din italia.
- nevoia reala a italienilor pt prezenta si ajutorul “maidanezilor europei”, absolut uitata.

asadar, cerc vicios al italienilor cu ei insisi!
balon care mai curand distruge ordinea si linistea, decat sa le mentina, instiga la rasism si violenta, dar care nu se va sparge prea curand in niciun fel.
cat despre relatiile economice, institutionalo-diplomatice dintre italia si romania, nimic nou, doar o atitudine mai ferma a ministrului nostru de externe. foarte bine!

cercul, balonul, mingea sunt la ei in teren. si o echipa intreaga lupta cu cate un dubios infractor ratacit din echipa adversa… iar, la final, nu doar acuza intreaga echipa romana pe care nici n-au intalnit-o pe teren de “dubiosenie” si infractionalitate, dar isi mai si aroga victoria.
no fair-play!

[kml_flashembed movie="http://www.youtube.com/v/4G3d_27T5qA" width="425" height="350" wmode="transparent" /]

Adica in noaptea Oscarurilor, la Realitatea, in direct.
Mi-a placut ce-a iesit si ce am facut alaturi de Diana Enache. Ii multumim Irinei Margareta Nistor pentru opinii si le mai multumim si colegilor care au facut fata cererilor noastre de ultime clipe. Iar lui Folii o sa-i facem o statuie pentru tot ajutorul dat in timp real.

De ce simt sa vorbesc despre asta?
Pentru ca a fost un maraton obositor, dar placut, de care am fost toti foarte entuziasmati.
Pentru ca pana acum n-am simtit vreodata ca intr-adevar am facut o editie speciala de atatea ore (aproximativ) 100% bine. I-am spus de altfel Dianei: “stim amandoua ca nu a fost excelent, dar a iesit foarte bine”:))

Si… mai ales pentru ca, acum exact 9 ani, eu si Diana Enache eram colege la Trupa DP2, faceam emisiuni alaturi de Adriana Titieni, Kitty Cepraga, Dana Nalbaru, Alexandra Dinu, Catalin Maruta, Andrei Coman, Lucian Ghimisi, Dinu Maxer, Ionut Adascalitei, iar la inceputul inceputului si cu Madalin Ionescu sau Augusta Dumitrascu… Au fost si altii, au si am fost in acelasi timp sau au venit si au plecat. Iar azi-noapte eu si Diana ne aduceam aminte de emisiunile de atunci, prima “scoala de televiziune” de care am avut parte acolo cu Mara Pasici Manolescu, Andrei Florut, Ioana Bogdan, Aurora Andronache, Sanda Visan, Dora Zorca si Ilie Ciurescu.
Bineinteles ca ar mai fi si altii de amintit, dar ma opresc aici.

Asadar, azi-noapte am cules unele roade de vreo 9 ani cel putin… Si iar am slabit 2 kg intr-o singura noapte.

P.S.: Si nu, nu ne-au murit laudatorii

Nu e corect “a se repeta” in cazurile “eu ma repet”, “tu te repeti”, “el se repeta”, etc… Se spune asa si este reflexiv doar in situatii gen: a se repeta o intamplare, un eveniment… Eu, ca om, nu ma repet, ci repet!

M-au innebunit toti, mai nou gresesc toti.
Cred ca in curand si gluma noastra proasta cu “ce te razi” o sa ajunga sa fie luata de buna.