Blogul Andreei Cretulescu

Cu 48 de ore înainte de deschiderea sectiilor de vot, în PSD se fac strategii. Nu doar pentru turul doi, ci pentru ascutirea dintilor, pentru muscatura care va lasa urme adânci si care, peste câteva luni, poate deveni decisiva. Aventura romantica a candidatului Cristian Diaconescu se apropie de sfârsit, iar spiritul sedintelor de partid consumate în urma cu o luna, când taberele îsi disputau coleric “solutia pentru Bucuresti”, revine si are ca punct de plecare tot subiectul Oprescu. Declaratia liderului Mircea Geoana - PSD nu îl va sustine în turul II pe Oprescu - facuta fara consultarea colegilor din conducere, stârneste deja proteste.  Victor Ponta afirma fara perdea ca îi va face campanie fostului sau coleg de partid pentru ca voturile PSD nu trebuie sa ajunga la Blaga. Si tot în ziua în care Mircea Geoana nega orice sustinere pentru candidatul independent, într-o emisiune TV, Madalin Voicu sugera ca social-democratii n-ar trebui sa tina cont de vorbele lui Mircea Geoana sau, daca tin cont, liderul PSD trebuie sa respecte prima data angajamentul referitor la propria demisie.

citeste mai mult in Gardianul  

L-am urmarit pe Sorin Oprescu si am avut senzatia ca ma întorc în timp. Prima data în octombrie 2004, când Traian Basescu, printre lacrimi si acuzatii, lansa principala tema de campanie electorala pentru Alianta DA. Aducea în limbajul cotidian „sistemul ticalosit“ caruia i-a cazut victima partenerul sau politic Theodor Stolojan. „De 30 de zile sunt alaturi de el si îmi pare rau ca un sistem ticalosit a scos din cursa cel mai bun candidat pentru România“, spunea atunci actualul presedinte si fostul primar general. Din cine era format atunci „sistemul ticalosit“ - din „politicieni si grupuri de interese politico-financiare, centrale si locale care sustin si actioneaza pentru prezervarea pozitiilor de putere“, indicându-ne ca sistemul s-a consolidat undeva în zona PSD.

Citeste mai mult in Gardianul

De 18 ani, în politica româneasca „de top“ se poarta cam aceleasi fete. Îsi mai schimba partidul, mai intra în conservare, revin spectaculos la momentul oportun, partidele se mai scindeaza, apoi se unesc într-o alta formula, si astfel rotim, în toate sensurile, mereu si mereu, cam 50-100 de oameni. Au fost cândva prieteni, au facut politica si afaceri împreuna, apoi au trecut în alta barca, dar legaturile au ramas, chiar s-au consolidat, pentru ca situatia ideala este sa ai putere chiar daca esti la guvernare, chiar daca esti în opozitie. Noi, romanii, politic vorbind, am plecat pe calea tranzitiei cu o formatiune puternica, FSN, si câtiva mici sateliti, numiti partide istorice. FSN-ul s-a rupt si i-a împartit pe prietenii anilor ‘90 în doua tabere - una democrata si alta social-democrata.

citeste mai mult in Gardianul

În bancile Parlamentului si-a facut loc un fel de bufon cu pretentii de mare jurist, care printr-o singura virgula sau amendament distruge ceea ce altii încearca sa construiasca în ani. Se numeste Eugen Nicolicea, este un deputat ales pe liste (evident!) în judetul Mehedinti si reprezinta PSD. Este cel care a reusit sa modifice Codul de procedura penala, astfel încât jurnalistii care difuzeaza casete gen „Remes“ sa ajunga în închisoare, iar gainarii sa primeasca cam aceeasi pedeapsa cu cei care fura aproximativ 10 milioane de euro. Când nu face legi pentru infractori, dl Nicolicea se joaca cu ziaristii care nu-i aduc omagii. A ramas în sertarele penibilului momentul când dl deputat s-a plimbat printr-o sala de conferinta pentru a strânge semnaturi de la ziaristii care si-ar dori ca el sa „depuna un proiect de lege care sa premieze cu 1.000 de euro jurnalistii care transmit informatii false“. Ideea i-a venit dupa ce a  citit articolele scrise despre modificarile sale la Codul de procedura penala.

 Citeşte mai mult în Gardianul

O mare pacaleala este aceasta lege a votului uninominal, daca aruncam o privire retrospectiva peste declaratiile la superlativ facute de marii „sustinatori“ ai noului sistem electoral. „A venit momentul sa votam omul, si nu listele de partid, sa reformam clasa politica“, afirmau acestia. Care „om“? Care „reforma“?

Dupa lungi negocieri, renegocieri, dezbateri, întelegeri pe sub masa, presiuni si iar negocieri, a iesit o lege care combina un scrutin de tip proportional cu unul „firav“ de tip uninominal. Partea uninominala o regasim în titlul legii si în faptul ca cetateanul va primi doua buletine, unul pentru Camera si altul pentru Senat, iar pe fiecare buletin, partidele interesate de cursa electorala vor putea scrie un singur nume. Dupa care povestea idilica a uninominalului se transforma în binecunoscuta, prafuita si criticata târguiala a clientelei de partid. Rare vor fi cazurile în care candidatul va putea sa adune 50% plus unu din voturi si sa ajunga direct în bancile Legislativului.

Citeşte mai mult în Gardianul 

Este tot mai clar ca România ramane în afara jocurilor de pe piata gazelor naturale. Ca si în alte cazuri, politica noastra externa îl are pe starul Adrian Cioroianu, mai atent la cât de aranjata ii e frizura, decât la jocurile marilor puteri. De câtiva ani mizam pe o singura carte - proiectul Uniunii Europene „Nabucco“, asta în conditiile în care suntem dependenti de Rusia pentru acoperirea consumului de gaze naturale, iar Nabucco pare sa moara înainte de a se naste. Si ce s-a intamplat în ultimele 48 de ore? Viitorul lider de la Kremlin, Dmitri Medvedev, a facut o vizita-fulger în Belgrad si Budapesta, iar alaturi de oficialii sârbi a semnat un acord de înfiintare a companiei mixte care va construi partea sârba a conductei South Stream, proiectul concurent pentru Nabucco. Iar, la începutul anului, Vladimir Putin si presedintele Bulgariei, Georgi Pârvanov, au semnat si ei un acord privind participarea vecinilor nostri de la sud la acelasi proiect. Exista semnale externe ca si Ungaria se va alatura aceluiasi proiect, însă România, care iniţial figura ca potenţială ţară de tranzit pentru gazoductul ruso-italian, a rămas pe tuşă. Citeşte mai mult

Într-o Românie dezechilibrata din punct de vedere politic, Curtea Constitutionala este institutia care a ajuns sa traseze raporturile de putere intre Presedintie si Guvern. Asa ca judecatorii atotputernici, în functie de tema, înclina balanta într-o parte sau în alta. Mult mai greu le-a fost când în malaxorul îmbracat în robe stacojii a intrat contestatia depusa de premierul Tariceanu în cazul Norica Nicolai. De la ce au plecat judecatorii? În 2007, Curtea a interpretat art. 85 al Constitutiei în favoarea sefului statului, dar nu i-a acordat acestuia si dreptul de veto. Iar, cum cele doua drepturi - cel de veto si cel de a cere premierului o alta nominalizare - se întrepatrund pâna la un punct, decizia de ieri s-a luat dupa lungi deliberari. Patru voturi pentru si patru împotriva, adica patru judecatori sustin ca presedintele trebuie s-o numeasca pe Norica Nicolai, iar alti patru sunt de parere ca premierul trebuie sa faca o noua nominalizare.  Citeste mai mult

Puterea dosarelor, imaginea compromisa, lipsa de alternativa si schimbarea fara schimbari a garnizoanei de politicieni fac ca începutul lui 2008 sa nu semene cu perioada similara din 2004, atunci când vine vorba despre alegerile locale. În prima parte a lui 2004, partidele deja defilau cu cei pe care, câteva luni mai târziu, i-au aruncat în lupta pentru Primaria Capitalei. Acum, numele lipsesc, dar se duce o lupta surda în culise, iar rolul Curtii Constitutionale din razboiul palatelor este preluat de catre sondaje. Oficial, fiecare partid îsi testeaza sociologic vedetele, neoficial însa sunt bagati în malaxorul esantionului reprezentativ si potentialii candidati ai adversarului pentru ca, acum în 2008, în functie de capra vecinului se cauta drumul cel mai scurt catre succes. În zona „granzilor“ (PD-L, PNL, PSD) se fac si se refac fisele sociologice, iar ultimele rezultate sunt asteptate în doua-trei saptamâni. Pâna atunci, mai toti cei interesati lucreaza pe o testare realizata de CSOP la mijlocul anului trecut, un sondaj comandat din tabara…

Citeste mai mult in Gardianul

În urma cu doua zile… „Melescanu a cedat!“. Mesajul apare concomitent pe ecranul a 20-30 de televizoare aranjate ordonat în raionul de electronice al unui supermarket. Ma opresc si urmaresc 2-3 minute câtiva politicieni care comenteaza momentul. Sunt concentrati, implicati, pe fata lor se citeste responsabilitatea momentului, unul se uita direct în camera, în ochii telespectatorului, altul lasa câteva secunde ochii în jos, probabil pentru a puncta cu argumente o realitate ce sta în documente. Si, asa fara sonor, de pe cele 20-30 de ecrane, ei par sa ne transmita ca: „Noi va conducem pe drumul cel drept“. Dar, când pornesti sonorul… Ce descoperi?… De câtiva ani, un razboi grobian intre palate, cu biletele, cu dosare, o lupta crâncena pe proceduri, nascuta dintr-o legislatie strâmba si neclara. Energie politica folosita doar pentru imagine. Cu ce s-a ales privitorul din tot acest conflict?

Citeste mai mult in Gardianul

Inceputul de an aduce in PSD o noua tema nascuta din framantarile unui partid care nu-si gaseste un lider capabil sa-i faca fata inamicului numarul unu de la Cotroceni: “Nastase se (poate) intoarce?”

Tema nu apare întâmplator, ci la scurt timp dupa ce Mircea Geoana declara intr-un interviu acordat “Jurnalului National” ca-si doreste fotoliul de la Cotroceni. “Ce gluma!” au mormait unii citind acele rânduri… „Il va obtine doar daca i-l ofera chiar Traian Basescu”, au gângurit altii. Si câteva zile mai târziu, în partid încep sa se adune piesele unui puzzle despre o alta candidatura, a celui care în urma cu patru ani reprezenta principala voce anti-Basescu.

Citeste tot textul in Gardianul